O prietena m-a intrebat ce pot spune despre maturitate si incredere. Nu stiu daca luate impreuna sau separat. Nu sunt prea inspirat acum sa spun lucruri profunde… Asadar.
Increderea se castiga cu timpul daca celalalt este o fire mai prudenta si retrasa. A avea incredere in cineva inseamna de la a-i incredinta gadurile tale intime si ai spune te iubesc pana la a merge pe marginea prapastiei de mana cu el/ea. Exista de asemenea oamenii in care ai incredere din prima clipa. Au o privire si o voce care te fac sa crezi ca tu cunosti acea persoana de o viata. Depinde de fiecare dintre noi daca decidem sau nu sa avem incredere in cineva. De intuitia si de firea noastra. Asa cum zice vorba “Daca te-ai ars odata, suflii si in iaurt” (nu ma corecta asupra lui odata. vezi aici). Mie nu imi plac persoanele care vor ele sa imi castige increderea si fac gesturi evidente pentru asta. Imi dau eu singur seama (sau nu :) ) daca cealalta persoana merita sau nu sa am incredere in ea.
In privinta maturitatii e ceva mai greu sa-mi dau o parerea. Personal cred ca maturitatea (in orice) se castiga numai prin experiente. Poti avea 30 de ani si sa nu fii matur, poti avea 17 ani si sa stii foarte bine ce inseamna viata si ce vrei de la ea. Maturitate inseamna (printre altele, probabil) sa iti asumi responsabilitati si riscuri. Sa stii sa castigi si sa pierzi dupa si sa o iei de la capat, nu neaparat pentru tine ci pentru ceilalti care asteapta asta de la tine. Maturitatea inseamna sa renunti intr-un fel la o libertate, la libertatea de a face ce vrei, oricand vrei.
Eu, recunosc, nu sunt inca foarte matur si poate nici nu-mi doresc sa fiu. Odata cu maturitatea pierzi si o parte din inocenta si din vise. Alteori regret ca nu sunt mai matur si regretele dor.
Nu poti fi matur daca esti singur, daca nu ai un suport (cel putin) moral in cineva.
Fiecare trebuie sa gaseasca echilibrul interior intre dorintele proprii si ceea ce am zis ca ar putea insemna maturitate.