Am vazut o faza extraordinara azi. Eram in 104 (varianta noua) inspre munca. Masina super aglomerata ca de obicei. Dupa vreo 3 statii dupa ce ma urcasem, desi masina era plina, tot se mai urcau oameni. Eu eram la usa de la mijloc, cand se aude: “Va rugam sa ne faceti loc. Coboram”. Deja coborase toata lumea care vroia sa cobore, iar altii incepusera sa urce. Toata lumea mirata se uita cine indraznise sa zica asta. Se face un mic culoar, prin care abia putea sa treaca un om si ce vad? Un carucior. Un om intr-un carucior, impins de o doamna. Aveau amandoi privirile triste si cumva jenate de situatie. Se incearca marirea culoarului, 2 persoane coboara. Bineinteles nu era loc de trecere. A venit soferul si a inceput sa spuna fiecaruia care era pe culoarul de trecere sa coboare, dupa care a tras o trapa cu care era prevazut autobuzul pentru astfel de cazuri. Femeia a coborat cu cel din carucior si s-a auzit un multumesc timid. In sfarsit am trait sa vad si asa ceva. Oamenii invalizi sa poata calatori cu autobuzul. Pacat ca trebuia soferul sa spuna fiecaruia sa coboare pentru a se face loc. Incet, incet poate vom sti sa ii respectam pe cei de langa noi.