stau pe plaja. ma uit la mare. soarele ma arde placut. o mana fina imi trece usor un deget pe spate. un vant imi raceste usor fata si-mi arunca cateva boabe de nisip pe mana stanga. sunt culcat atat de aproape de mare ca valurile mai puternice imi uda picioarele. un copil trece in fuga pe langa mine. ma ridic. privesc un glob rosu de foc ce se scufunda in mare… si imaginea se termina brusc. se aprind luminile. o doamna vine si imi scoate senzorii de pe mana. cele 15 minute de intoarcere in timp ale mele s-au terminat. ma ridic greu de pe scaunul comod de la “centrul de amintiri”. tocmai mi-am donat o parte din amintirile mele iar ei m-au facut cu ajutorul senzorilor sa le retraiesc. am 75 de ani si memoria mea a slabit. aparatele ma ajuta sa imi revina amintirile si sa am senzatiile fizice din momentul in care le-am trait. ma duc in sala de mese. ma simt epuizat. cer o pastila de pranz. pastila de pranz imi va asigura hrana pentru urmatoarele 5 ore. ma gandesc cu groaza la cei saraci, care inca mai cauta hrana in forma bruta. din fericire eu imi permit sa imi cumpar 4 zile pe saptamana pastila intreaga (asta pentru ca am multe amintiri) si 3 zile doar o jumate.