Joi, li s-au furat telefoanele la doua fete. Acestea banuiau pe cineva dar nu stiau unde locuiesc acele persoane. S-au dus la jandarmii care asigurau ordinea in zona si le-au spus ce si cum iar acestia le-au zis ca daca le arata persoanele banuite le pot ajuta. Dar unde sa le arate… S-au resemnat.

Vineri seara, la concertele de la Stufstock, eram cu ele si i-au vazut pe cei pe care ii banuiau. Eu cu una din ele am mers la jandarmi sa le spuna ca le-au vazut. Cealalta a stat pe loc “sa ii supravegheze”. Ne ducem la jandarmi si tipa asta ii spune povetea unuia. Jandarmu: “Da. Veniti. Vorbiti cu colegul meu de aici”. Ne duce la altu. Ii spune astuia povestea, la care el zice “Aa. Cand vi l-au luat?… A ieri. Nu il mai gasiti… da hai, ca puteam sa zicem ca facem o perchezitie de rutina, etc… vedem cum o dam” Catre alt jandarm: “Cheama-l ma pe Marcel”. Dispar amandoi. Asteptam vreo 20 de minute… si vine unu la noi care auzise povestea si ne pune iar acelasi intrebari. Explica tipa asta ca i s-a furat telefonul ieri, ca i-a vazut pe cei pe care ii banuieste si daca nu se poate face ceva. Ne zice “Ieri vi l-a luat? Aaa. pai nu il mai gasiti. ce rost mai are?”. Eu: “Pai a spus colegul dumneavoastra acu cateva minute ca se poate face o perchezitie de rutina”. El: “Ca sa ce. Daca nu il mai au la ei.” Eu: “Sa inteleg ca nu puteti face nimic?” El: “Pai nu putem sa facem nimic. Ce sa facem?”. Eu: “Am inteles. Vad ca Jandarmeria Romana se declara incapabila sa faca ceva cand li se raporteaza un furt”. Se simte lezat… dar se blocheaza. Catre alt jandarm: “Xulescule, uite baietu zice ca a raportat un furt si noi nu facem nimic”. Vine jandarmu mai destept: “Ai raportat un furt?” Eu: “Da.” El: “Cui?” Eu: “Pai… (ma uit la eticheta de pe maneca lui si citesc cu voce tare) Jandarmeriei Romane, din cate vad”. El: “Nu se raporteaza la Jandarmerie furturile. La politie. Stii unde e postu de politie?” Eu: “Nu.” El: “La 2 mai.” Eu: “Multumesc pentru ajutor.” El, vrandu-se ironic: “Cu placere”.