Razvan Blog

Cineva mi-a ridicat zilele trecute o problema foarte interesanta. Ce ai face daca ai intalni undeva (pe strada, in parc, in club, etc) un/o baiat/fata care sa iti placa foarte mult, sa vrei sa il/o mai vezi, sa ii ceri numarul de telefon si sa iti spuna:

- N-am telefon. Nici fix, nici mobil.

Sa ii ceri email-ul sau id-ul de yahoo si sa iti spuna ca:

- Nu am calculator si nici nu stiu sa il folosesc…

Sa ii ceri o intalnire intr-un anume punct si sa spuna ca nu stie daca va putea sa vina acolo, dar sa iti spuna ca iti va comunica o alta data si ora. Intrebarea ta fireasca va fi “Cum?”, iar el/ea va raspunde “Tu decizi cum.”

Cum vei comunica cu acea persoana ?

Asteptam pe un coleg sa semneze niste acte in holul de la intrare in cladirea Enel de la Piata Muncii. La un moment dat observ un batranel, grizonat, vreo 60 si ceva de ani, mers leganat si molcom, fata blanda, indreptandu-se spre ghereta unei tanti care avea si ea o functie acolo. Ce functie, nu mi-e clar. Nimic interesant pana aici, asa ca nu sunt atent la primele cuvinte. Dintr-o data il aud pe batranel ridicand glasul si zicand:
- Afara este transpiratia si dumneavoastra rupeti plantele?
Putin socat de aceasta replica la un ghiseu Enel incep sa trag cu urechea.
Doamna de la ghiseu ii raspunde si ea destul de tare, in mod normal neauzind ce zice:
- Hai domne, ce treaba ai dumneata cu florile de la mine de aici?
- Pai cum sa nu am treaba… De unde aveti florile astea? Vi le-a dat electrica ?
- Nu, da’ ce conteaza de unde le am.
- Pai inseamna ca au fost rupte de undeva. Cum se poate asa ceva ?
- Pai…
- Pai da, nu ati ascultat Margareta Paslaru… sa vedeti ce frumos canta despre flori ?
- Ba da…
- Pai si atunci… de ce le rupeti ?
Eu stau si ma intreb daca am trecut intr-o realitate paralela si stupida cu dialoguri ilogice ?
Doamna ii raspunde:
- Haideti domne, daca stiam ca va suparati asa…
- Pai ma supar, pentru plante si animale ma supar foarte tare. Eu iubesc foarte mult plantele si animalele.[...] Sa veniti la mine acasa sa vedeti ce frumos e. Am plante in toata casa… Aranjate frumos, in ghivece… Sa vedeti…
Nu mai aud ce zice doamna. Batranul continua:
- Si odata a venit o porumbita la mine pe balcon si si-a facut cuib. Nu am lasat pe nimeni sa se atinga de cuibu ei, nici sa mai iasa pe balcon. Doar eu ieseam, cand era ea plecata dupa mancare. Se facuse o mizerie pe balcon, dar nu m-am atins de cuibu ei pana nu au iesit puii si s-au facut mari. Dupa ce au plecat, am facut curat si totul a fost bine.
- Si acum mai vine la dumneavoastra.
- Ea nu mai vine, dar vine unu din pui. Il cunosc, ca are ceva deasupra ciocului: o pata. Vine, intra pe balcon, ii mai pun mancare.
- Foarte frumos. Cica e bine daca vine o pasare la casa omului.
Pierd pentru vreo 2 minute firul discutiei ca m-am dus sa vad ce face colegul de nu mai termina cu actele si revin pe hol unde il aud pe batran:
- Odata am prins o pisica. Mancase… (nu am inteles cuvantul). Si atunci stiti ce i-am facut? Am condamnat-o la moarte prin spanzuratoare!
- Vaiiiii. Cum se poate asa ceva ?!?!?
- Da! Si dupa aia am ars-o.
- Doamne fereste! Domnule, cum sa faceti asa ceva ?
- Pai ce ar trebui sa ii fac unei pisici ucigase ?
Incepe sa se departeze de ghiseu si da sa plece continuand sa vorbeasca:
- Si asa o sa le fac si celor care rup trandafirii!
Intoarce spatele si iese din cladire cu o expresie de satisfactie pe fata…
Doamna de la ghiseu vorbind singura:
- Doamne fereste… cat o fi mieunat bietu pisoi?…

De luni, de cand mi-a expirat abonamentul RATB, am mers numai cu bicicleta prin oras. Astazi, m-am gandit ca totusi nu strica sa imi reinnoiesc abonamentul asa ca ma iau bani la mine sa imi fac unul nou. Fiind primavara, si cum primavara se arunca lucrurile vechi si toata lumea isi pune haine noi, m-am hotarat sa imi fac alt card (suport de plastic) pentru ca oricum pe cel vechi abia se mai vedea numele meu.

Asadar, purced frumos spre chioscul RATB, dau buletinul si cer un abonament pe toate liniile urbane. Doamna de la chiosc ma intreaba ce s-a intamplat cu cel vechi. Ii raspund ca este pe undeva pe acasa, dar ca oricum este foarte uzat si ca abia se mai vede numele meu. Raspunsul a venit prompt: “Daca doriti alt card este treis’ cinci de mii. Nu are nimic daca nu se mai vede numele pe cel vechi. Sa nu aiba altele…”. Ok… Mersi, o sa il caut pe cel vechi, in cazul acesta.

Totusi, le-am dat un mail celor de la RATB. Sunt curios daca imi vor raspude. Le-am propus sa schimbe gratuit plasticele alea cu o vechime mai mare de 2 ani, ca la ei pe site scrie ca “In caz de deteriorare a cardului din vina clientului (indoire cu urme vizibile, supunerea cardului la conditii ridicate de temperatura sau la camp electromagnetic puternic, etc.), achizitionarea unui nou card se va face contra cost“. Problema este ca nu e vina mea ca trece timpul si ca folosesc card-ul.

Ma intreb daca restaurantele cer bani clientilor pentru plasticul pe care este imprimat card-ul de fidelitate ? Dar cand ai monopol te doare-n … de aspectele astea de comerciale si de imagine.

Bine ati venit in Romania. Va este interzis cu bicicleta.

Ce pot sa spun este ca nu simt decat dezamagirea, ura si scarba pentru tot ce inseamna Romania si romanii. Voi da un citat din Evenimentul Zilei de azi:

“La Copenhaga, practic orice locuitor detine o bicicleta. 32% dintre angajati se deplaseaza pe doua roti la locul de munca, iar majoritatea pistelor (320 km) sunt delimitate clar de carosabil si au propriile indicatoare de trafic. Primaria pune la dispozitie gratuit biciclete, iar orice noua strada include obligatoriu pista de biciclisti.[...] Primaria din Berlin a investit anul trecut 2,5 milioane de euro în extinderea retelei de piste pentru cei 400.000 de biciclisti care strabat zilnic orasul [...] Barcelona detine 100 de statii de închiriat biciclete, iar zona metropolitana e înconjurata de o pista speciala, numita “inelul verde”. Orasul detine 3250 de parcari de biciclete, iar primaria va construi garaje subterane[...] Capitala ungara detine 170 de kilometri de piste, care se vor dubla pâna în 2015. Singura capitala europeana care ne întrece la indolenta este Sofia, unde abia luna aceasta va fi terminata prima pista destinata biciclistilor“.

Veti spune ca nu romanii au dat legile astea, ci politicienii? Dar oare politicienii nu sunt dintre noi? Nu ai fost oare chiar tu vecin cu mama lu Boc, sau nu ai stat la coada la casa cu tatal lu Crin Antonescu. Ei sunt noi. Ei sunt romanii atata timp cat, azi de dimineata, un sofer imi zbiara ca n-am voie cu bicicleta pe carosabil si un politist comunitar (cu care am discutat foarte civilizat) imi spune ca n-am voie pe trotuar. Oricare dintre acestia doi ar putea face legi pentru tine, pentru mine si mai ales pentru ei. Si oricare dintre acestia doi ar putea fi vecinul sau unchiul sau varul lui Berceanu, Geoana, Ciuhandru sau al altora care ne gandesc vietile.

P.S. Mi se spune pe messenger ca:

l….a: bucurestiul nu e deloc propice ptr bicle…
eu: bucurestiul nu este deloc propice pentru dezvoltarea vietii umane. suntem ca bacteriile alea care se dezvolta in conditii fizico chimice vitrege si refuza sa moara, cele mai adaptate se si inmultesc in mediul toxic in care traiesc si isi protejeaza cu agresivitate habitatul de orice imbunatatire.

Ma simt ciudat sa scriu postul asta… nu banuiam niciodata ca o sa il scriu si imi dau seama ca probabil o sa mai scriu altele asemanatoare despre oameni pe care i-am cunoscut si nu vor mai fi… Da. Despre aceasta este vorba: Cezar Ciobotaru,  coordonatorul echipei IT din Facultatea de Matematica si Informatica cu care destinul m-a intersectat in timpul studentiei, nu mai este printre noi, la sala 28 sau la 417. Din pacate soarta a facut sa nu pot sa primesc notificarea in timp util pentru a-l conduce pe ultimul drum.

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Nu ma pot abtine sa nu pun interviurile de mai jos cu Vadim si cu Becali dupa ce am aflat ca “nenorocitu naibii” i-a intins o “mana frateasca” (probabil ca de la urangutan la urangutan) celui care este “in legatura cu clanu Clamparu” si care “a tras pe nas droguri”. Have fun si nu uitati sa votati urangutanu preferat.

Dragostea m-a invatat sa urasc… sa urasc intrebarile, sa urasc pretentiile, sa urasc asteptarile, sa urasc cautarile fara sens si sa urasc dezamagirile.

Dragostea m-a invatat sa-mi urasc dorintele si patimile, nevoile si viciile, greselile si indiferenta, sa-mi urasc trecutul si tot ce am fost, sa urasc minciuna, sa urasc chiar si adevarul… despre mine.

Dragostea e plina de ura.