Razvan Blog

Un prieten mi-a spus ca orice relatie duce pana la urma la crize existentiale, la intrebari si la pierderea unei anumite libertati.
Posibil, poate duce la pierderea libertatii daca celalalt ti-o ia fara ca tu sa ii dai voie. Intra in viata ta fara sa te astepti si este in tot ce e al tau fara ca tu sa stii. Te trezesti la un momentat dat ca celalalt este peste tot si ca si daca ti-ai vrea libertatea inapoi si ti-ar darui-o nu ai mai avea ce sa faci cu ea, fiindca el te urmareste de acolo de departe. Patul in care in stateati amandoi acu este doar al tau. Si ce daca… te-ai obisnuit ca acolo sa fie altcineva ci nu un loc gol. Strada pe care va plimbati amandoi parca iti este acum necunoscuta si o eviti. Singura cale este fuga. Cat mai departe de acele locuri si de amintiri.
Poate duce insa si la cedarea libertatii. Tu te oferi celuilalt, iar el tie. In cazu asta nu cred ca mai poate fi vorba de o pierdere a libertatii ci de un castig.
Linia care separa doua persoane ce traiesc impreuna si se iubesc este foarte subtire si fragila. Fiecare trebuie sa fie atent sa nu o rupa si sa nu patrunda in universul intim al celuilalt ci sa il lase pe el sa ii dea voie acolo. Ce este si unde se termina universul intim al fiecaruia? Fiecare decide. Unii dintre noi au nevoie de mai mult spatiu (poate mult mai mult decat considera celalalt), altii din contra vor sa se simta cat mai aparati si sa-l aiba pe celalalt cat mai aproape de el. Fiecare dintre noi trebuie sa-l cunoasca pe celalalt si sa afle asta din discutii si din reactiile celuilalt in diverse situatii.
Gelozia este metoda cea mai buna de a distruge o relatie prin restrangerea libertatii celuilalt. Unuia dintre parteneri poate ca la inceput o sa ii placa, va intelege ca celalalt este gelos pentru ca il iubeste, dar daca acesta exagereaza… viata va deveni un chin.
—
Textu de mai sus nu mi se pare foarte inspirat si bun sa exemplifice tot ce simt. Totul probabil ca depinde de fiecare relatie in parte si de experienta fiecaruia. Nu l-am scris ca un sfat pentru cineva anume ci poate pentru a-mi clarifica mie insumi ce inseamna (macar in parte) libertatea in dragoste.

Romanii “este” un popor credincios. Dumnezeu este prezent in tot ce fac, in viata de zi cu zi, in injuraturi si in rugaciuni, in blesteme si invocatii de-a dreptu pagane pana in ritualurile cu reguli stricte ale bisericii. Mii de oameni s-au adunat zilele astea la Mitropolie cu ocazia Sfantului Dimitrie (multam Alin pt corectia asupra numelui). Unii manati de credinta si numai de credinta, altii (probabil ca cei mai multi) veniti cu sperante ca Sfantul le va indeplini unele dorinte, majoritatea legate de sanatate. Iar ultima categorie, cea pe care o detest cel mai mult, pentru profit. O iconita sfintita (in atelieru lu nea gigel), o carticica cu crezul sau alte scrieri pe care mamaie sa o stranga la piept cand saruta moastele.
Ce e de remarcat la oamenii care stau la coada aia imensa (care blocheaza circulatia). Majoritatea sunt oamenii simpli (spre foarte simpli), multe femei, cu varsta peste 45 de ani si cu probleme fizice (poate si psihice) sau care au probleme (in familie, de ordin social, etc.). De ce arata astfel portretu robot? Explicatii sunt multe, cei care au banii se duc la medic sa se vindece, cei tineri nu sunt bolnavi, trec mai usor peste problemele de ordin social, nu au timp de stat la coada sau se duce mama/bunica lor. Ideea e ca romanu se uita spre Dumnezeu numai cand nu mai are sperante in alta parte… si mi se pare mie sau sunt cam multi? Credinta este pentru batranii bolnavi si saraci si se vinde bine.

In SuSE 10.0 xmms mp3 support is disabled by default. If you wish to listen mp3s with xmms (like me) you need to install xmms-lib-mad. You can obtain the package for x586 from this mirror or from my site.

Am fost la concertul de lansare al noului album “Phoenix”. Sala Palatului plina ochi, Baniciu a si zis ca nu a mai vazut-o asa plina din anii 70… o fi vrut sa spuna “ceva” (s-or pregati de o noua evadare). Atmosfera super tare, au cantat rock adevarat spre uimirea unora din sala, trecuti de 40 de ani, care credeau ca daca unii membrii Phoenix se apropie de 60 de ani canta numai folk. Tandarica mai poate inca sa rupa tobele, Mani face sa ii sara corzile din vioara, Kappl si Baniciu se tin bine (de chitara si de microfon). Covaci a fost ragusit rau de tot, abia putea sa vorbeasca si mi s-a parut ca a fost menajat la voce. Nu a cantat decat o melodie.
Printre evenimentele interesante vazute in public ar fi faptu ca unu de prin randu 4-5 dormea de-a binele . Ochii inchisi, barba in piept. Atmosfera nu era in nici un caz una linistita, de somn.
Desi mi-am luat bilet cu loc destul de bun, era totusi un concert rock asa ca am ramas in fata primului rand, cu ceilalti. Un domn care era cu sotia a inceput sa ne traga (dur) de mana sa trecem in spate ca dumnealui a dat 400 de mii pe bilet si vrea sa vada spectacolul (si eu!). N-aveam nimic impotriva sa il vada . Pana la urma m-am asezat pentru cateva minute pe un loc liber din randul 2, de unde vedeam perfect (pe Covaci il vedeam in fum). Zic pentru cateva minute ca nu se putea urmari un concert phoenix stand pe scaun.
O tanti pe care o durea capu zicea nemultumita “da astia nu cantau asa!”… hmm, poate stia doar melodia “vremuri”. da, da… ce vremuri.
Mani a fost fantastic. Tandarica a facut spectacol. Cristi Gram, Kappl si Baniciu (care nu si-a facut tema cu memoratu versurilor) si-au facut meseria de nota 10 . Ionut au fost okei.
Per ansamblu concertu a fost tare iar eu sunt in extaz.
P.S. Mi-am cumparat si cd-ul ORIGINAL.
Versurile de la melodiile de pe albumul Baba Novak.
Poze facute de fani: pe forumul fanclubului si pe community webshots (Andrei Gheorghe)
Alte impresii despre concert.

Am fost la Universitate sa ma intalnesc cu un coleg si pana sa iasa de la curs am intrat in libraria de vis-a-vis de facultatea de matematica si informatica (FMI). Cate ore am petrecut in studentie printre cartile din acea librarie, cautand ceva deosebit si cand gaseam stateam 10-20 de minute cu cartea in mana si o rasfoiam sau chiar citeam paragrafe si pagini intregi… Imi amintesc ca in facultate, in anu I si chiar si II, imi opream din banii de mancare si cand reuseam sa strang o suma suficient de mare fugeam in anticariatele din pasaj de la universiate si imi cumparam carti: romane, psihologie, religie, mitologie, informatica… si de fiecare data doream sa mai iau o carte dar nu mai aveam bani. Imi promiteam ca atunci cand o sa am bani nu o sa imi refuz niciodata dorinta de a cumpara o carte. Azi am dorit sa iau o carte. De fapt de duminica doresc, da nu am gasit ceva care sa ma atraga si sa nu o pot lasa din mana. Am gasit pe rafturi “Aion. Contributii la simbolistica sinelui” de Jung. Am cumparat-o (cu cardu) si acum am inceput sa o citesc. Super interesanta. Ma intorc la citit.
In loc sa pierzi vremea pe blogu meu pune mana si tu pe o carte si citeste!

1. azi sunt optimist. cand mor sper sa ajung in rai.
2. mi-am luat bilet la concertu phoenix d-ala scump, de 400 de mii.

cand mergi pe lipscani dinspre sfantu gheorghe spre victoriei, pe partea stanga este o carciuma la care, de fiecare data cand am trecut pe acolo seara, zbierau manele in draci. ca e o carciuma la care se dau manele n-am nimic impotriva, da’ mi se pare super aiurea ca la 100 de metri de banca nationala si alte institutii ale statului, in centrul istoric al bucurestiului sa fie o carciuma care arata groaznic. niste mese murdare, scaune de plastic multicolore si un aspect general de bar de la periferia bucurestilor. nu cred ca exista vreo lege a esteticului (insa exista un plan de urbanism!!) da cred ca o bodeca cu un aspect ca al asteia nu ar trebui in nici un caz sa fie acolo unde este.